Probabil că urmeză să dezbat un clişeu. S-a mai spus de atâtea ori că oamenii vor ajunge în curând nişte roboţi care consumă ceea ce produc, că hrana spirituală nu mai e de mult importantă şi că nu voi schimba eu lumea printr-un amărât de articol pentru că societatea a ajuns să se complacă în ignoranţa care o înconjoară.
Dar pentru a preveni nebunia din mintea unui visător, acest articol trebuia realizat.
Vreau să spun încă de la începutul acestei mici teze că eu nu intenţionez să reneg matematica sau ştiinţele exacte. Ar fi o absurditate. Recunosc, nu m-aş putea lipsi de ele pentru că ele sunt fundaţia, ele sunt cele care ne ţin în mişcare; ele sunt cele care ne-au facilitat viaţa. Nu mă refer numai în plan economic şi cu privire la nivelul de trai. O minte organizată şi disciplinată este o minte echilibrată şi sănătoasă. Iar minţile organizate, analitice, întreprinzătoare sunt eficiente şi prin urmare apreciate.
În şcoli, minţile necoapte sunt orientate către eficienţă. Dificultatea dă valoarea, iar o personă analitică care poate rezolva rapid probleme economice, va fi o minte sclipitoare. Dar eu mă întreb, este oare o astfel de minte fericită? Unde este locul visătorilor care încearcă să transpună in societatea rigida „ lucrurile frumoase” pe care le concep? Undeva, la marginea marii mase, laolaltă cu toţi ceilalţi nebuni clasaţi ca fiind nefolositori.
Sunt absolut şocată când încerc să îmi imaginez cum aş putea trăi fără o carte, fără muzică, fără o piesă de teatru sau un film sau fără un tablou explodând de viaţă. Devin şi mai îngrijorată când mă gândesc că nouăzeci la sută din populaţie poate să supravieţuiască aşa. Mă întistează când văd că ceilalţi nu vor să ajungă la acel nivel de înţelegere ca să îşi educe simţurile.
Pentru că produsul viselor artiştilor nu este palpabil şi nu este imediat, este considerat risipă de timp şi de resurse.
Nu cred că e cazul să mă înnobilez cu titlul de visător, dar sunt un apărător al valorilor pe care ei încearcă să le transmită.
Poate că acest articol a fost o risipă de timp şi de hârtie, dar sunt sigură că cei care încă nu s-au robotizat vor şti să îl aprecieze.
